Totul se poate schimba daca te opresti din mersul tau si iti ridici ochii din pamant. Ai mersul apasat si fruntea ti-e incruntata, iar in inima ai suspine si intrebari dupa intrebari. Esti atat de ingandurat, ca nici nu ai realizat ca mergi numai printre umbre, nelasand caldura sa-ti topeasca iarna.

Esti atat de mandru ca ai reusit sa construiesti un zid de gheata in jurul tau crezand ca, in felul acesta, vei scapa de suferinta. Dar stii, nu ai reusit.

Daca iti ridici putin ochii, te va deranja lumina. Obisnuit cu intunericul din jurul tau, vei simti o mica durere atunci cand vei privi stralucirea Cerului. Dar nu-i nimic. E o durere amara pentru o vreme si dulce pentru vesnicie. Vei intelege mai tarziu.

Daca iti ridici ochii doar pentru cateva clipe, vei vedea ca e viata langa tine. Nu mai sunt gandurile si supararile tale, ci este viata. Sunt oameni in jurul tau care au nevoie de Dumnezeu si cum tu Il ai in inima, au nevoie si de tine fiindca Il poti arata. Si daca tu n-o faci, atunci cine?

Daca ai avea un pic de curaj, ai deschide ochii si ai vedea si altceva. Dar ti-e teama sa vezi si frumosul. Te-ai obisnuit cu noroiul de pe jos incat nu mai stii cum arata albul unui nor sau rozul si portocaliul Cerului. Da, el nu e doar albastru sau negru, ca de furtuna. Stii, viata nu e chiar asa de rea. Depinde de cum o privesti si la cine privesti in vremurile grele. Asa ca nu-ti mai fie teama, paseste in fata si lasa-te scaldat in lumina. Ridica doar putin ochii si spune-mi ce vezi.