Într-un templu al lui Buddha a venit Ch’ue, profesorul, prima dată în contact cu Evanghelia harului lui Dumnezeu. Vechiul lui prieten, Chang, preotul, a fost plecat, iar când s-a întors, Ch’ue a mers acolo ca să-l salute. Într-o cameră liniștită, care dădea într-o curte aparținând templului, au stat mult împreună, într-o conversație prietenească. Atunci ochiul ager al învățatului a descoperit pe un raft prăfuit cu cărți, o carte care arăta altfel decât celelalte cărți pe care le văzuse până acum.
‚Ce ai aici, cărți?’ a zis el în timp ce mergea acolo ca să ia cartea.
‚Ah, aceasta este o carte ciudată, pe care am adus-o din călătorie, o carte străină, cu care n-ai ce face.’
Dar Ch’ue era plin de interes. El a studiat temeinic toate cărțile pe care a putut să pună mâna. Examenul și l-a luat cu decorație și dorința lui grabnică era să-și continue studiile; dar, din nenorocire, aici în munți nu prea era mult de citit; căci aici nu era mult interes disponibil pentru lucruri spirituale. Dar acum avea ceva nou și lacom a citit o pagină după alta. Bătrânul preot își fuma liniștit pipa, iar apoi a plecat să vadă de tămâie și de lumânări, care trebuiau să ardă întotdeauna în fața tablourilor cu idoli. Dar Ch’ue n-a observat nimic din toate câte se petreceau în jurul lui; era adâncit de tot în minunata povestire.
Era Evanghelia după Marcu. Cu cât citea mai departe, cu atât viața simplă și minunată despre care auzea, îi înduioșa inima. Iar și iar se ducea la prietenul lui, în templu, pentru a studia acolo acea carte mică, până ce conținutul i s-a întipărit în memorie. Dar nici preotul, nici altcineva pe care i-a întrebat, n-au putut să-i de-a informația de care avea nevoie inima lui.
Isus din Nazaret – Împăratul iudeilor – Fiul lui Dumnezeu – prietenul vameșilor și al păcătoșilor – cine ar putea fi acest minunat învățător? Ce putere, înțelepciune și dragoste se descopereau în El! Nu-i de mirare că oamenii strigau: „El a făcut toate lucrurile bine.” Dar ce ciudat s-a terminat istoria! El a murit – întuneric pretutindeni, de jur-împrejur. Iar când soarele a răsărit în a treia zi, iată, El înviase! Putea fi lucrul acesta adevărat? Și dacă ar fi adevărat, când s-a petrecut? Unde este El acum? Ce-i cu Evanghelia? Cum poți fi sigur de ea? Și apostolii Lui unde erau, unde puteau fi găsiți?
Aici este problema. Se pare că nici unul n-a venit în munții de la Apus. Oricât s-a străduit, n-a putut să afle pe nimeni care să fi fost în stare să explice conținutul acelei cărți mici. Și totuși cartea era aici. Cine a adus-o? Mai existau și altele de felul acesta? Exista undeva o societate care și-a făcut o misiune din exercitarea și răspândirea acestei învățături? Dar nimeni nu-i putea spune încotro să se îndrepte.
În sfârșit, după aproximativ un an a aflat că un străin, un englez a venit în partea de sud a provinciei și învață pe oameni în P’ing-yang o religie, pe care el o numește „vestea îmbucurătoare sau bună despre Isus”. Numele lui era David Hill și el vindea și cărți cum era aceea mică, Evanghelia după Marcu, pe care el a descoperit-o la prietenul lui, preotul. Cât își dorea Ch’ue să meargă acolo și să-l viziteze! Dar P’ing-yang era la o depărtare de trei zile de călătorie, dar pentru că avea moșia de administrat și trebuia să aibă grijă și de școală, îi era cu neputință să facă o asemenea călătorie.
După câteva luni, unul dintre elevii lui trebuia să meargă la P’ing-yang, la un mare examen, iar la întoarcerea lui din oraș a adus cu el alte două cărți străine, despre care credea că îl vor interesa pe profesorul lui. Ch’ue le-a luat plin de bucurie și l-a întrebat pe tânărul bărbat despre tot ce auzise și văzuse. Dar despre noua religie nu i-a putut spune mai multe, decât că îi dă adresa exactă a străinului.
Peste un an studentul s-a dus iar acolo și de data aceasta a adus un Nou Testament întreg. ‚Am citit mereu din el’, zicea Ch’ue, ‚cu toate că înțelegeam puțin. Un lucru mi-a făcut impresie deosebită: că, spunea Isus, calea spre viața veșnică este îngustă și poarta este strâmtă și puțini o vor afla. Ah! îmi ziceam eu, timpul trece și sfârșitul vine curând. Eu nu sunt pe cale, așa că nu voi ajunge niciodată la țintă.’
Din nou au trecut doi ani. În cele din urmă Ch’ue n-a mai putut suporta. A lăsat totul baltă, s-a pornit la drum spre P’ing-yang și a întrebat de casa străinului. David Hill nu mai era acolo. Dar domnul Drake, misionarul de acum, care și-a dat seama de dorința sinceră a lui Ch’ue, l-a rugat insistent să rămână câteva zile, pentru a putea vorbi cu el detaliat despre toate. Ch’ue a primit invitația cu mulțumiri cordiale. În timpul vizitei sale a venit predicatorul Hsi, a cărui istorie am povestit-o mai sus, chiar la stabilimentul misiunii, așa cum obișnuia adesea să facă, iar cuvintele lui și minunata sa colaborare au fost un mare ajutor, până i-a bătut ceasul, iar Dumnezeu s-a descoperit inimii doritoare într-un mod milostiv.
Apoi Ch’ue s-a grăbit să se întoarcă și și-a vizitat vechiul prieten. Ch’ue a avut convorbiri lungi cu el în templu și a reușit să-l conducă pe preotul lui Buddha la picioarele Mântuitorului. Apoi au început amândoi să lucreze cu mare zel la răspândirea Evangheliei. Au trebuit să rabde multe prigoniri. Dar focul dragostei ardea tot mai viu în inimile lor și au început și alții să dorească binecuvântarea care le-a transformat viața așa.
Ch’ue și-a luat odată fratele, care învățase și el să-L cunoască pe Domnul, la conferința trimestrială din P’ing-yang. La întoarcere și-au găsit toată casa în tulburare. Singurul copil al lui Ch’ue era grav bolnav și a murit după câteva zile. Apoi a trebuit și fratele lui să se pună în pat. Dar în scurta lui boală, până în clipa când a putut să plece acasă, repeta într-una cu bucurie triumfătoare: ‚A lui Dumnezeu să fie lauda și slava! Isus este, într-adevăr Mântuitorul oamenilor!’
Ch’ue a fost forțat de multe ori să se dezmintă, iar când a refuzat, a fost bătut. Apoi au vrut să-i ia titlul de doctor și slujba. Dar el a spus: ‚Nu prețuiesc toate acestea. Isus a pregătit o cinste mai mare pentru mine. Prin răscumpărarea Lui am venit și eu de la moarte la viață. Noi, cei care credem în Isus, avem o pace pe care întreaga lume nu ne-o poate lua.’
Nu era de mirare că toți creștinii îl iubeau pe martorul credincios, pe acest bărbat sensibil, neînfricat și că s-au bucurat când s-a așezat în Taning, ca să lucreze acolo ca slujitor al Domnului, iar prietenul lui, Chang, preotul de altădată, l-a urmat, ca să lucreze și el acolo.
Ch’ue a fost un evanghelist binecuvântat în mod deosebit și călătorea din loc în loc, de jur-împrejur în provincie. Era foarte iubit; oricine îl asculta cu plăcere și se înviora la inima lui fericită în Domnul. Bucuria în Domnul îi umplea sufletul și toată viața lui era o cântare de laudă. În vara lui 1905 Mântuitorul lui l-a chemat acasă, de la muncă la odihnă.
Mesagerul crestin
Minunatele cai si calauziri ale lui Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu