Ning Sien-feng, un discipol mândru al lui Confucius, era un bărbat cu un prestigiu important și influență în orașul Shing-Sien, un învățat capabil, care a dobândit un înalt grad științific și de aceea aparținea de „Siu-t’ sai” (înalților literați). Felul de a gândi al străinilor nu-i era necunoscut; el citise traduceri de lucrări științifice europene, da, nici literatura creștină nu i-a rămas total necunoscută. Dar Biblia i se părea cât se poate de plictisitoare și neinteresantă. Nepăsător și necredincios în ceea ce privește lucrurile spirituale, considera rugăciunea o nebunie. ‚Dacă există un Dumnezeu’, obișnuia el să spună, ‚atunci El trebuie să fie, de la sine înțeles, o Ființă mult superioară și mult prea departe de atingerea oamenilor, ca să se poată îngriji de micile noastre probleme zilnice ale vieții.’ Într-o zi din vara anului 1872 s-a întâlnit pentru prima dată cu misionarul Stevenson, care a discutat îndelung și serios cu el și s-a simțit în mod deosebit atras de el, cu toate că-l durea foarte tare necredința exprimată a bărbatului. ‚Lasă-mă să-ți mărturisesc franc, profesore’, a zis în cele din urmă Ning Sien-feng, ‚nu cred în doctrina pe care voi străinii ne-o aduceți.’ Cu o seriozitate care l-a pus în uimire pe confucianist, misionarul a spus: ‚Îmi voi aduce aminte de tine în fața Dumnezeului adevărat și viu, în mod regulat, în rugăciune.’
Ning Sien-feng a plecat, dar aceste ultime cuvinte n-a putut să le uite. ‚Acest bărbat este un străin, cu totul străin de mine și totuși atât de preocupat de sufletul meu, încât vrea să se roage zilnic pentru mine’, așa gândea, ‚iar eu însumi nu mă rog. Oare să nu încep odată să mă rog?’ a fost următorul lui gând. Să se roage, cum îi spusese misionarul, i se părea imposibil ucenicului mândru al lui Confucius. ‚Și totuși’, se gândea el, ‚treaba aceasta merită încercată.’ Astfel s-a înălțat, chiar dacă plin de îndoieli, totuși cu seriozitate și ardoare din adâncul inimii de păgân, strigătul către marele, necunoscutul Dumnezeu: ‚O, Dumnezeule, dacă exiști cu adevărat, dă-mi lumină, dacă există lumină!’ A luat Biblia, care mai înainte i se părea atât de plictisitoare și fără valoare. De data aceasta ea a fost pentru el o revelație nouă, minunată. Și în sine însuși învățatul a observat cu mirare o schimbare pe care nu și-o putea explica. Cartea l-a captivat atât, încât a citit până noaptea târziu. Într-adevăr, pe de o parte, prin ceea ce citea se simțea condamnat ca vrednic de osândă, dar pe de altă parte îi venea în întâmpinare de la acest Dumnezeu pe care L-a rugat pentru lumină, o putere minunată, salvatoare și îndurare. Curând studiul Cuvântului lui Dumnezeu era cea mai mare plăcere a sa. Tot mai mult se întărea în el credința în adevărurile prețioase pe care le găsea în ea și a căpătat o încredere vie și adevărată în Isus, Fiul lui Dumnezeu, ca Salvator al său.
O, ce fericire, ce viață nouă se năștea acum în el! Lucrul acesta nu putea să-l țină pentru el. ‚Dumnezeu mi-a dat ca răspuns la rugăciunea mea și prin Cuvântul Lui, lumină și pace și m-a făcut nespus de fericit; oare n-ar putea El să-mi salveze și rudele?’ așa întreba Ning Sien-feng acum. Soția lui fusese până acum, ca și el, o adeptă riguroasă a lui Confucius și el se temea tare să-i mărturisească ‚noua lui credință’. În cele din urmă și-a luat inima în dinți și a chemat-o într-o seară în camera lui de studiu, după ce copiii merseseră la culcare. Un conflict i se părea inevitabil, dar spera că în ceasul liniștit de seară va fi cel mai puțin auzit de alții. Soția s-a așezat în fața lui, la o oarecare depărtare, cum este datina pentru femeile din China și aștepta liniștită, în tăcere. Dar lui îi lipsea curajul, Nu putea vorbi. În cele din urmă soția lui a zis: ‚Ai ceva să-mi spui!’ Acum nu mai exista scăpare și el i-a povestit toată istoria: ‚Nevastă, am descoperit că în cer locuiește un Dumnezeu adevărat, viu și că El este Tatăl nostru, dacă venim la EL prin Isus Hristos, Fiul Lui.’ Poate că Ning Sien-feng n-a fost niciodată așa de mirat în viața lui ca atunci, când în loc de potopul așteptat de reproșuri, de pe buzele soției sale au venit cuvintele: ‚Cât mă bucură lucrul acesta, Ning!’ Spre cea mai mare uimire a lui, ea i-a explicat: ‚Am știut deja de mulți ani că învățătura și idolii noștri sunt deșertăciune. Când la ultima răscoală rebelii au pătruns în orașul nostru, au devastat templele și au luat idolii. Atunci mi-a devenit limpede: dacă idolii nu se pot proteja și salva pe ei înșiși, atunci pe mine mă pot ajuta mult mai puțin. Când apoi soldații au venit în casa noastră, m-am ascuns cu o teamă groaznică în dulap și m-am rugat acolo. Mă gândeam că ar trebui, totuși, probabil, să fie undeva un Dumnezeu adevărat și L-am chemat: ‚Onorabile Dumnezeu, apără-mă!’ Și așa a și făcut. Răsculații au venit în cameră și au distrus totul, numai dulapul în care eram ascunsă, nu l-au deschis. De atunci am crezut mereu că există un spirit mare, pe care noi încă nu-L cunoaștem. Este posibil să-L fi găsit?’ – Ning Sien-feng i-a mai spus acum câteva lucruri despre minunata dragoste a Acestui mare Dumnezeu. Abia către dimineață s-au culcat. N-a durat mult până când și femeia a mărturisit credința ei în marele Dumnezeu și în Isus Hristos ca Salvator al ei.
Mai târziu, cu ocazia unei vizite în Shing-hien, misionarul Stevenson scria: ‚Am avut parte aici de mare bucurie. Dumnezeu a recunoscut credința simplă a lui Ning Sien-feng și l-a binecuvântat prin convertirea mai multor suflete. Și soția lui este fericită. L-am botezat pe el și pe alți doi bărbați și sunt recunoscător să pot spune că el, înainte de a fi făcut acest pas curajos, decisiv, a evaluat bine costurile. În ultima duminică s-a ridicat spontan în capelă, în timp ce eu predicam și a vorbit destul de mult în fața unui număr de ascultători. El a spus câteva lucruri despre calea spre Dumnezeul cel viu, a povestit ce a făcut Dumnezeu pentru el și și-a îndemnat ascultătorii, să caute adăpost la Domnul Isus, ca și el. Când am auzit această mărturie generoasă despre puterea harului lui Dumnezeu, n-am putut decât să-I mulțumesc lui Dumnezeu și să prind curaj. Dacă privesc situația acestui bărbat în viața exterioară și mă gândesc apoi ce pas a făcut și câtor persecuții este expus acum, atunci mereu devin iar sigur că încă n-au trecut zilele eroilor și ale martirilor.’
Câteva luni mai târziu, zece dintre cei convertiți din acel ținut, printre care și fiul lui Ning și mai mulți alții, care erau rodul muncii sale, au mărturisit prin botez credința lor în Domnul Isus.
Mesagerul crestin
Minunatele cai si calauziri ale lui Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu