Tatăl lui Chundra Lela a fost un latifundiar bogat, de viță princiară, în Nepal, în India. La 9 ani era deja orfană, dar s-a bucurat de binefacerile unei educații temeinice, prin generozitatea tatălui ei; dar la vârsta de 13 ani și-a pierdut tatăl, așa că nu i-a rămas nimic altceva decât studiul poveștilor întunecate și triste ale hinduismului, din cărțile sfinte.
I s-a promis de către preoți că va găsi iertare pentru păcatul pe care trebuie să-l fi comis, după învățătura sumbră și nelegiuită a indienilor, încât a rămas orfană, dacă va face pelerinaj la cele patru mari sanctuare indiene, care sunt situate în cele mai diferite ținuturi ale Indiei. Ea s-a hotărât să facă lucrul acesta, ca și tot ce este prescris în cărțile sfinte. Și astfel a pornit peste munți și văi, recitându-și descântecele și numărându-și rugăciunile. Evlavia cu care a făcut acest pelerinaj, reiese din raportul călătoriei ei:
‚S-a scăldat în fiecare râu sfânt și s-a rugat în fiecare templu, a adus jertfa ei idolilor și a făcut daruri preoților brahmani. În drum spre primul dintre cele patru mari sanctuare a vizitat Calcutta și s-a scăldat în Gange. S-a rugat la o zeiță, a cărei imagine este înspăimântătoare: fața neagră, cu limba scoasă, plină de sânge. Multe capre și miei îi erau jertfite zilnic; adevărate fluvii de sânge marcau apropierea templului ei.’
Chundra Lela a călătorit mai departe și în cele din urmă a ajuns la primul dintre cele patru mari sanctuare, la templul din țara Orissa. Idolul de acolo este urât, iar felul cinstirii lui este groaznic și imoral. Al doilea dintre sanctuare este Ramanatha, în apropierea Ceylon-ului, pe o insulă mică, nu departe de Modura. În timp ce Chundra Lela pribegea mai departe spre al treilea templu vestit, în vestul Indiei, aducea constant noi jertfe. În cele din urmă a ajuns și la sanctuarul așezat în nordul Indiei, în munții de zăpadă ai Himalaiei. Acum spera, în sfârșit, că povara păcatului putea fi luată. Șapte ani trecuseră de când Chundra Lela își părăsise patria ca să-L găsească pe Dumnezeu și totuși n-a găsit odihnă și pace. Nici călătoriile, nici ceremoniile, nici jertfele, nici rugăciunile n-au putut rezolva ceva!
Astfel că și-a continuat căutarea și a ajuns la reședința unui rege, în apropierea de Midnapore. Ea și-a spus povestea regelui și reginei, iar Chundra Lela a fost acum rugată să-și abandoneze viața de pribegie. Regele i-a construit o casă și i-a dat personalul de serviciu necesar; ea a devenit preoteasă a casei regale, le învăța pe femei sanscrita și făcea rugăciuni pentru ele. Astfel a trăit șapte ani în cinste și bogăție, până la moartea regelui. Pentru că încă nu avea nicio pace, s-a decis din nou pentru un pelerinaj, pentru a câștiga plăcerea zeilor, oarecare abnegație și eforturi putând fi asociate cu aceasta. Ea s-a alăturat unei societăți de fachiri, penitenți indieni și a plâns trei ani la Ram; dar nu era „nici glas, nici răspuns” acolo. Dacă cineva a învățat să cunoască temeinic divinitățile hindușilor, atunci Chundra Lela este aceea; sfârșitul a fost că ea a început să nu mai aibă încredere în preoții brahmani; ea le putea dovedi că mai degrabă sunt niște mincinoși, decât oameni sfinți.
Ea și-a dus toți idolii în casa unei femei dintr-o castă inferioară și a zis: ‚Nu mai pot să mă închin la aceste lucruri; i-am cinstit mulți ani cu teama sufletului meu – totul a fost zadarnic. Nu voi mai comite asemenea nebunii. Dacă ar fi ceva adevărat în religia noastră, aș fi găsit acel ceva.
Între timp a făcut cunoștință cu o fată, care primea lecții creștine. Și-a cumpărat și ea o Biblie și citea în Cartea lui Dumnezeu zi și noapte; curând i-a devenit atât de dragă, încât abia putea să-și înțeleagă fericirea de a fi descoperit comoara cuvintelor vieții veșnice. Ea L-a găsit în Carte pe Isus și în El mântuire și pace cu Dumnezeu.
După câteva săptămâni de studiu și învățare în continuare, inima ei era hotărâtă să devină creștină. Ea a uitat ce era în urma ei și n-a mai discutat cu carnea și sângele. Chundra Lela a fost botezată și a depus o bună mărturie. Acum mergea pe calea credinței și a învins toate piedicile prin putere divină și dăruindu-se cu bucurie Lui, Aceluia care a dus sufletul ei nemângâiat la viață și pace. Unde a fost cunoscută ca pelerină, acolo a dus acum vestea păcii.
Printre cei mulți pe care i-a putut aduce la Isus, era și propriul ei frate. Când el s-a îmbolnăvit, ea l-a îngrijit cu băgare de seamă. Despre aceasta citim:
Într-o zi a chemat-o pe Chundra Lela la el și i-a zis: ‚Soră, cred în Isus, Mântuitorul. Crezi că mă va primi și mă va salva?’
‚Cu siguranță, frate: tocmai de aceea a murit, ca să te poată răscumpăra pe tine și pe toți oamenii.’
‚Crezi, într-adevăr, că a murit și pentru mine?’ a spus el serios. ‚Aș vrea așa de mult să merg cu familia mea la Midnapore, să primesc învățătură creștină și apoi să fiu botezat; dar mă tem că nu voi trăi atât, ca să pot face lucrul acesta. Simt că zilele mele sunt numărate, dar vreau să mor creștin. Deci tu crezi cu certitudine că Isus mă va accepta și pe mine?’
‚Da, dragă frate, o știu, El te primește acum, așa cum ești. Nu vrei să I te încrezi acum deplin?’
‚Aceasta vreau și cred că Isus este Mântuitorul meu. El m-a salvat și pe mine. O, numai de-aș putea fi botezat.’
‚Dar nu sunt slujitori ai lui Hristos aici; nu este nici unul în toată țara’, a zis Chundra Lela tristă ‚și cum să aduc unul de departe?’
‚Nu poți’, a răspuns muribundul, ‚nu trebuie pierdut atâta timp. Dar, Lela, tu ești o creștină și poți să-mi propovăduiești Evanghelia. De ce n-ai putea să mă și botezi? Vreau să mor ca un creștin, care este botezat în moartea Răscumpărătorului său!’
Chundra Lela s-a gândit o clipă și a meditat și a văzut fața fratelui ei iubit, pentru care s-a rugat atât de mult și de fierbinte, care acum era în brațele lui Isus. Apoi a zis: ‚Cu siguranță îmi va îngădui Dumnezeu lucrul acesta. Dacă am făcut toate slujbele preoțești posibile în fața divinităților păgâne, atunci voi putea face pentru tine această slujbă, prin harul adevăratului Dumnezeu.’ A părăsit liniștită camera și s-a întors cu un castronel de alamă plin cu apă. Ea a îngenuncheat lângă patul fratelui ei și s-a rugat cu ardoare lui Dumnezeu, care a condus-o și a salvat-o așa de minunat, iar acum i-a ascultat rugăciunea și pentru fratele ei. Apoi a luat apa, și-a băgat mâna în ea și a turnat-o cu ea peste capul fratelui ei, în timp ce zicea: ‚Fratele meu, te botez în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.’ Și-au plecat amândoi capetele tăcând și li se părea ca și când îngerii, da, Domnul Însuși ar fi fost în jurul patului și ar fi umplut camera cu splendoare cerească și pace, acolo, în mijlocul unei națiuni păgâne.
Când ea s-a ridicat, a văzut un zâmbet plin de pace pe fața fratelui ei, care era fericit de a fi fost botezat în Numele trinității divine. Doar câteva zile mai târziu a decedat fericit în Isus.
Mesagerul crestin
Minunatele cai si calauziri ale lui Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu