‚Astăzi vine străinul care propovăduiește calea lui Isus!’ Un orb de 75 de ani a întrebat ce înseamnă toată larma aceasta, iar apoi a rugat să fie dus și el în ‚sala lui Isus’. Abia a ajuns acolo, că misionarul a pășit în față și a citit: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Aceasta era o muzică cerească pentru bătrân; el a sărit imediat în picioare, a bătut din palme și a strigat: ‚Mulțumesc, mulțumesc, domnul meu! Aceasta este exact ce-mi trebuie, pentru aceasta m-am rugat atâția ani.’ Oamenii au zis: ‚Afară cu el; este nebun!’ Dar el a continuat: ‚Nu, nu sunt nebun. Acum am ce-mi trebuie și ce am căutat atâția ani.’ Predica a fost terminată fără vreo altă întrerupere, iar misionarul a plecat mai departe.
Șase luni mai târziu misionarul a venit iar la Tshaktu; atunci învățătorul băștinaș i-a prezentat șapte persoane care doreau botezul. Printre ei era și prietenul nostru orb. La botez, cei convertiți trebuiau să povestească adunării ce a făcut Domnul pentru sufletele lor și cum i-a atras la El. Apoi, când și orbul a început să-și povestească biografia, toți ascultau cu emoție adâncă. El spunea: ‚Aveam 25 de ani când mi-am dat seama, ca mulți alții, că idolatria este deșertăciune. Așadar, cum mergeam foarte întristat, am văzut într-o dimineață pe câmp, răsărind în est minunata minge de foc; am căzut jos și m-am închinat soarelui cu vorbele: ‚O, soare, ia povara de pe inima mea!’ Se făcuse seară și soarele era gata să apună; atunci m-am rugat iar: ‚O, soare, înainte să pleci, lasă-mi o binecuvântare și ia povara de pe inima mea!’ În felul acesta mă închinam la soarele care răsărea și apunea, dar povara de pe inima mea nu s-a ușurat. Odată când am străbătut iar câmpurile, mi-am zis mie însumi: ‚Poate că te-ar putea ajuta luna.’ Și m-am rugat lunii timp de douăsprezece luni. Dar nici soarele, nici luna nu mi-au pus pace în inimă. De aceea am încercat cu stelele strălucitoare și le-am chemat un an; nici ele nu m-au putut ajuta. Acum m-am aruncat într-o zi la podea și am spus: ‚Dacă există un stăpân peste stele, o, descoperă-mi-Te!’ Dar n-a venit nici o voce din înalt și astfel mi-am continuat obosit și trist drumul prin lume, până am devenit un bătrân orb. În urmă cu șase luni am auzit mișcarea de pe străzi și am mers să-l ascult pe străin. Acolo am aflat cine este marele Dumnezeu peste toți și cât de mult iubește El oamenii și cum L-a dat pe Fiul Său pentru păcatele mele, pentru a mă salva pe mine. Aceasta era mai mult decât puteam înțelege. De aceea am sărit în picioare și am strigat: ‚Aceasta este exact ce-mi trebuie!’ Astăzi stau aici pentru a fi primit în Biserica lui Isus Hristos. Deci acum pot să spun ca Simeon: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne’; căci L-am găsit pe Mântuitorul meu și povara de pe inimă mi-a fost luată.’
Mesagerul crestin
Minunatele cai si calauziri ale lui Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu