sâmbătă, 22 iulie 2017

„Este rânduit oamenilor să moară o dată...“


Evrei 9.27

Moartea ... şi după aceea?

Nimeni nu tăgăduieşte această afirmaţie a Bibliei. În fiecare sat, un cimitir ne aduce aminte de acest fapt pe care nu-l putem înlătura: vom muri o dată. Din prietenie, din respect sau în mod direct în legătură cu o înmormântare, uneori trece doar puţin timp de când ne-am întâlnit cu aceleaşi persoane, în locul acesta trist de rămas bun. Şi ne despărţim unii de alţii, fără să ne întrebăm: Data viitoare cine va urma? Căci în mod sigur va veni şi rândul nostru.

Viaţa omului se prezintă în întregime ca un mers înspre moarte. Procesul îmbătrânirii şi al morţii fiinţei omeneşti se începe chiar de la naştere. Însă, cu două necunoscute deosebit de impor­tante: soarta finală şi apoi punctul în care ne aflăm.

o destinaţie necunoscută

Eşti sigur că soarta finală este necunoscută? Sau poate, simplu, preferi să nu-ţi pui întrebări în privinţa aceasta? Îţi dai totuşi seama că n-ar trebui să ai o atitudine indiferentă. Mai întâi, in­diferenţa nu arată o gândire corectă. Nici unul din noi nu se va urca într-un tren fără să ştie unde va ajunge. Apoi gândul la ce urmează după moarte este apăsător. Preferi să nu te gândeşti la ea! De altfel ai motive să te temi. Versetul din Biblie pe care l-am citat continuă: să mori ... „şi după aceea vine judecata“. Ce va fi după moarte? Aceasta este întrebarea întrebărilor. Biblia dă un răspuns prin acest cuvânt care este deosebit de înfricoşător şi pe care totuşi nu-l putem alunga: judecata! Nu s-a terminat totul în clipa în care bulgării de pământ acoperă sicriul. Dacă trupul, care este ţărână, se întoarce în pământ, „duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12.7). Merge la Dumnezeu pentru a aştepta o apreciere şi pentru a primi o răsplată.

Viaţa de acum, o perioadă scurtă în istoria veşnică a sufletelor noastre, este totuşi plină de urmări. Ea este o punere la probă. În ce fel vom folosi libertatea pe care o avem, timpul care ne este dat, sănătatea de care ne bucurăm, toate forţele noastre?... Şi mai ales, ce loc are Isus Hristos în viaţa noastră? Am găsit în El pe Acela care este mai întâi Mântuitorul nostru şi apoi Dom­nul nostru?

timpul în care ne aflăm

Cât ne este dat să trăim din anii aceştia, din zilele acestea, din minutele acestea care zboară şi al căror număr se reduce necruţător până la zero?

Nu ştim câţi ani vom mai avea de trăit, zic unii, şi de aceea moartea este înfricoşătoare: ea poate nărui pe neaşteptate toate planurile noastre şi ne poate zdrobi legăturile cele mai scumpe.

Nu ştim, într-adevăr, răspund alţii, dar nu avem ce face. La ce ar fi bun să ne irosim acest timp care zboară, aceste clipe atât de scurte, gândind mereu că poate în curând se vor termina?

Adevărat, nu ştim când ni se va sfârşi firul vieţii. Dar tocmai faptul acesta trebuie să ne îndemne să ne pregătim astăzi ca să ne prezentăm înaintea Aceluia care este Judecătorul şi faţă de care va trebui să dăm socoteală. „Pregăteşte-te (şi aici fiecare poate să-şi pună numele) să întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (Amos 4.12). În ce fel să te pregăteşti? Luând-o înaintea judecăţii, adică mărturisind deschis lui Dumnezeu păcatele noastre şi primind iertarea Lui, mântuirea care ne este dată fără plată, datorită lucrării lui Isus Hris­tos.

lucruri sigure

La fel ca orice om, cine este creştin nu ştie clipa când va lua sfârşit viaţa lui pământească. Însă, cu privire la lucrurile care sunt dincolo de acest timp scurt, el are siguranţa pe care i-o dă Cuvântul Dumnezeului său. Şi mai întâi, el ştie: Moartea este învinsă! „Unde îţi este ţepuşul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?“ (1 Corinteni 15.55).

Şi fără teamă, un credincios poate privi moar­tea în faţă; el este pregătit. Judecata şi condam­narea care trebuiau să-l aştepte dincolo, au fost purtate de un Altul. Mântuitorul nostru Isus Hristos „a nimicit moartea“ (2 Timotei 1. 10). „Acum deci nu este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus" (Romani 8. 1).

Păcatul, acest ţepuş care aduce moartea, întocmai ca acul unui animal veninos, a fost înlăturat prin jertfirea pe cruce a lui Isus Hristos. Datorită faptului acestuia, moartea şi-a pierdut pentru cel credincios caracterul înspăimântător, ea nu mai este un sfârşit deznădăjduit, ci intrarea într-un viitor minunat; ea nu mai este pierderea a tot ce ai mai scump, ci dimpotrivă, luarea în stăpânire a lucrurilor pe care le iubeşti. Ea este poarta pe care treci ca să ajungi în cer: aici laşi oboseala, grijile, suferinţa, iar dincolo ai odihna, pacea, fericirea fără nori şi fără sfârşit.

Vrei şi tu să-ţi aranjezi problema cea mare şi gravă a veşniciei tale, primind simplu mântuirea pe care Isus ţi-o oferă şi pentru care EI a plătit tot preţul?

„Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“ (Romani 5.12).

 Mesagerul crestin

Staruinta..

.... Alte două profeţii pe care le-am citit adesea şi asupra cărora am cugetat mult mi s-au ivit în minte în clipa aceea tot cu atâta putere...