Un cunoscut misionar englez, Dr. Coke, a încercat cândva, într-o călătorie prin America, să traverseze călare un râu, dar a pierdut pământul de sub picioare și a fost tras la vale de torent; dacă nu s-ar fi ținut strâns de o creangă care atârna deasupra, s-ar fi înecat precis. O doamnă care locuia în apropiere l-a primit ospitalier, și-a trimis oamenii să-i caute calul și i-a arătat multă bunăvoință. La despărțire el i-a dat un tractat, dar în următorii cinci ani n-a mai auzit nimic despre aceasta.
Cuvântul scris o fi adus rod sau nu?
Atunci, într-o zi, pe când era în trăsura lui în drum spre o conferință, l-a oprit un bărbat tânăr și l-a rugat pentru o scurtă convorbire.
‚Vă mai amintiți, domnul meu’, așa a început el, ‚că acum cinci ani ați fost gata să vă înecați?’
‚Desigur, îmi amintesc foarte bine lucrul acesta’ a răspuns doctorul.
‚Vă mai amintiți de doamna care v-a primit atunci în casa ei?’
‚Desigur; și n-am să uit niciodată bunătatea pe care mi-a arătat-o.’
‚Mai știți și că la despărțire i-ați dat un tractat?’
‚Aceasta n-o mai știu, dar probabil că așa este.’
‚Da, domnul meu, așa ați făcut. Doamna l-a citit și s-a întors la Dumnezeu. Apoi l-a împrumutat unora dintre vecinii ei, dintre care s-au convertit mai mulți; și unii dintre copiii ei au fost mântuiți și s-a format acolo o mică adunare, care a rezistat până astăzi și tot crește.’
Doctorului i-au dat lacrimile la aceste vești. După o scurtă pauză, tânărul a mai adăugat:
‚Încă nu v-am povestit tot. Eu sunt fiul acelei doamne; tractatul m-a condus la Mântuitorul, iar acum sunt în drum spre conferința din…, de unde voi pleca în lucrarea Domnului.’
Slavit fie Numele Lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu