miercuri, 5 iulie 2017

Îti multumesc !


Doamne, Tu esti Stanca pe care eu stau si vin la Tine sa-Ti vorbesc…stiu ca ma intelegi…Doamne, Tu esti Marea in care ma pierd si vin la Tine sa-Ti vorbesc…stiu ca ma intelegi…
Doamne, Tu esti Cerul spre care zbor si vin la Tine sa-Ti vorbesc…stiu ca ma intelegi…
Doamne, Tu esti Infinitul in care eu sunt vesnic si vin la Tine sa-Ti vorbesc…stiu ca ma intelegi… Doamne,daca astazi nu am vorbit cu Tine,nu înseamna ca nu am nevoie de Tine.Daca astazi nu ti-am cerut iertare,nu înseamna ca pot trai fara ea.Daca saptamâna aceasta nu m-am rugat mai mult pentru nevoile mele,nu înseamna ca dorintele s-au diminuat.Daca astazi sau în alte zile nu privesc spre ceruri cu dorinta de a fi dincolo de nori,asta nu înseamna ca nu îmi doresc cerul.Daca uit aceste lucruri nu o fac pentru ca ar fi de mica importanta.De fapt,ca sa fiu sincera,în jurul acestora îmi traiesc viata si tocmai ele dau un sens vietii mele.Le “uit” nu pentru ca nu le iubesc, nu pentru ca nu le astept si nu le-as le-as dori. Nu! Ci le uit pentru ca sunt om si sunt lipsit de perfectiune. Negijând aceste lucruri constat ca ma neglijez de fapt pe mine însami, deoarece fara ele existenta mea e nula. Acesta nu e un motiv plauzibil, deoarece datoria mea este sa lupt de a le avea în continuu în minte si în inima. Dar în aceasta lupta uneori ma simt fara puteri, nu pentru ca as avea prea multe si grele impedimente; nu!…lipsesc si acestea. Îmi scriu sentinta, altfel spus, sunt vinovata de …uitare. Oare daca nu ai fi Tu, care sa îmi amintesti de Tine, de ceilalti, de…mine…?! Ce s-ar alege de viata mea? Din
fericire Tu existi si pentru mine. Pentru asta eu
Îti multumesc !

Staruinta..

.... Alte două profeţii pe care le-am citit adesea şi asupra cărora am cugetat mult mi s-au ivit în minte în clipa aceea tot cu atâta putere...