vineri, 7 iulie 2017
Slujesc, deci exist!
Binele pe care mi-l fac mie are gust de spital și nu satură niciodată.
Binele pe care îl fac altora are gust de pâine caldă și mă satură deplin.
Fără spectatori toată înșiruirea de merite omenești este zadarnică. Dar chiar și când ai aplaudaci, tot nu scapi de sentimentul că joci o piesă de teatru.
Cerul are martori care nu aplaudă, dar a căror viață merită aplaudată și care îți inspiră sufletul să lupte.
Prefer infinit mai mult să șterg lacrima săracului decât să văd zâmbete chinuite ale celor ce îți aduc osanale.
Rațiunea vieții stă în a dărui speranță celor de lângă tine. Cu fiecare faptă de slujire celebrăm viața, cu fiecare efort în slujire mai apropii un milimetru cerul de pământ.
A sluji înseamnă să uiți de tine, dar nu de ceilalți. Poți uita de tine când știi că nu ești uitat de Dumnezeu.
Unii trăiesc, alții supraviețuiesc, iar alții sunt morți deși nu știu sau nu vor să știe.
Când slujești, trăiești.
Când îți slujești, supraviețuiești.
Când nu îți mai pasă de nimeni, ai murit.
Tu trăiești
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Staruinta..
.... Alte două profeţii pe care le-am citit adesea şi asupra cărora am cugetat mult mi s-au ivit în minte în clipa aceea tot cu atâta putere...
-
.... Alte două profeţii pe care le-am citit adesea şi asupra cărora am cugetat mult mi s-au ivit în minte în clipa aceea tot cu atâta putere...
-
După scrisorile unui fost subofițer. „Cel ce mă găsește, găsește viața.” Proverbe 8,35) Cunoști Siegerland-ul? Acolo vuiesc multe coșuri de...
-
“Binecuvantati pe cel ce va blastama, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi” Luca 6:28 Cum doreste Dumnezeu sa ne purtam cu cei car...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu