"De ce plangi?"

Maria Magdalena a fost una dintre cele cinci persoane despre care Biblia ne spune ca au fost la picioarele crucii lui Isus cand Si-a dat sufletul. Maria a stat langa El pana la sfarsit, iar atunci cand trupul lui Isus a fost coborat de pe cruce, ea l-a urmat pe Iosif din Arimateea pentru a vedea unde L-au pus. A doua zi in zori Maria s-a intors in gradina unde era mormantul si a descoperit ca trupul lui Isus nu era de gasit. "Au luat pe Domnul meu," a zis ea inspaimantata "si nu stiu unde L-au pus" (Ioan 20:13).
Cand rugaciunile mele nu primesc raspuns, adesea devin nemultumit sau apatic. Dar Maria si-a turnat jertfa de inchinare cu consecventa, la fel cum a turnat si jertfa de partfum si lacrimi peste picioarele Lui si la fel cum a turnat jertfa resurselor ei in lucrarea Lui, Si de aceea Maria a fost cea care L-a intalnit pe Isus inaintea tuturor celorlalti in dimineata Pastelui.
Cat de frumos este ca prima persoana de pe pamant care Il vede pe Isus dupa inviere Il vede printre lacrimi. Chiar si numai pentru acest moment ar fi suficient sa ma faca sa-mi doresc sa-L urmez pe Isus pana la sfarsitul zilelor mele. Creatorul sferelor, Cel a carui inviere din morti vesteste zorii unei noi dispensatii. Pamantul s-a cutremurat si ingerii I s-au inchinat, dar El este confundat cu un horticultor smerit si neinsemnat, cu unghiile murdare de pamant, la inceputul unei noi zile de munca.
Aceasta este, asadar marea revelatie. Si, bineinteles, beneficiarul nu este un barbat - nu Pilat sau Caiafa, nici Petru sau Ioan. Isus i Se reveleaza mai intai unei femei. Maria a fost o femeie pacatoasa care a devenit o femeie evlavioasa, generoasa si credincioasa pana la sfarsit.
Primele cuvinte ale Noului Legamant sunt o intrebare. O intrebare adresata cu grija si blandete unei femei inlacrimate: "De ce plangi?" vrea sa stie Isus.
Exista o alchimie divina dincolo de suferinta oricarui credincios. Ne uitam in urma si ne dam seama ca dezamagirile si nu aplauzele noastre au fost transformate de Domnul in aur...