Un crestin nu poate spune ca este fericit pentru ca poseda anumite lucruri. Daca marturiseste ca este fericit o face in virtutea faptului ca este iubit si iubeste. Fara persoana iubita, viata sa este mai mult moarte decat viata. Sa fim intelesi, adevarata fericire nu rasare, creste si rodeste decat din si in iubire. De aceea, ori de cate ori intrebam pe cineva daca este fericit, intrebarea ar trebui legata de impartasirea unei iubiri. Altfel spus, doresti sa stii daca iubirea a ajuns la o intalnire implinita.
Fericirea poate fi traita si in situatii tragice, chiar daca acest lucru este de neinteles pentru multi. De exemplu sunt persoane care desi sufera de boli cumplite, le auzi spunand ca sunt bucuroase de viata, ca sunt nopti cand nu pot dormi de fericire, le vezi chipul luminat. Cum e oare posibil asa ceva? Prin unirea cu Hristos. Iar intensitatea fericirii este data de masura realizarii asemanarii cu Dumnezeu.
S-a spus ca fericirea trebuie conceputa felurit, in functie de varsta celui care o cauta. Ca una este sa faci fericit un copil si altceva un varstnic. Dar acest lucru ar fi valabil daca fericirea ar consta in bunuri materiale. Atat copilul cat si batranul pot fi fericiti cu adevarat atunci cand simt ca sunt iubiti si iubesc.
Altii au afirmat ca fericirea este o suma de bucurii care induc, pentru o scurta perioada de timp, o anume stare de bine. Dar se pierde din vedere ca Hristos nu e genul de persoana care astazi sa fie prezent, iar maine sa lipseasca de la intalnire. De aceea, unirea cu El ii ofera omului o neincetata stare de bine, o fericire vesnica.
Cu totii ne dorim sa fim fericiti. Numai ca noi cautam fericirea oriunde, numai in Dumnezeu nu. Va rog sa le vestiti celor nefericiti, ca in orice clipa pot deveni fericiti daca se unesc cu Dumnezeu."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu