Şura era în flăcări! Cu energia disperării, ţăranul lupta cu incendiul. Grajdul vacilor, coteţul găinilor şi chiar casa erau ameninţate de flăcări. Pompierii şi alţi oameni se grăbiră într-acolo şi îşi uniră forţele. In sfârşit, focul ajunse sub control. Îngrijorat de animalele sale, ţăranul făcu un înconjor al curţii, nu li s-a întâmplat nimic. Ce uşurare! Dar unde era cloşca cu cei opt pui? Ah, acolo! Stătea la pământ, cu capul plecat şi cu penele înnegrite, era moartă. Ţăranul ridică aripile ei fără putere si opt puişori ieşiră piuind. El înţelese că din cauza pericolului, cloşca şi-a adunat puii sub aripile ei. Ea ar fi putut să fugă, dar puii ei nu ar fi avut putere să fugă cu ea. Pentru a-i salva, şi-a dat viaţa.
Aceasta a făcut Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu: Şi-a dat viaţa, pentru a salva viaţa altora. El a purtat judecata pedepsei pentru păcatele noastre, Şi-a dat viaţa pe cruce şi a murit pentru păcătoşi, ca noi să fim scăpaţi de focul mâniei lui Dumnezeu. Şi mult mai mult decât atât: Tuturor celor care cred în Domnul Isus, El le dă viaţă nouă , viaţa veşnică . Veşnic salvat, credinciosul cunoaşte un adăpost de diversele pericole ale vieţii.
Biblia numeşte acest adăpost „aripile“ Celui atotputernic.
Omul merită judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor sale. De aceea să nu respingem protecţia sigură, pe care o oferă Dumnezeu prin Domnul Isus!
Mesagerul crestin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu