Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât El ni se descoperă mai bucuros.
Când fiul risipitor se întoarse la tatăl său, acesta îi alergă în întâmpinare.
Când porumbelul se întoarse la corabie, Noe întinse mâna pentru a-l lua la el.
Când soţia vine sgăsească lângă soţul ei mângâierea şi sfatul de care are nevoie, el merge spre ea cu dragoste.
Vino şi tu şi apropie-te de Dumnezeul tău care te pofteşte în harul Său, căci El însuşi vine în întâmpinarea ta. Aţi luat voi seama la versetul din Isaia58.9 „Tu vei striga şi El va răspunde: Iată-Mă”. Se pare că aici Domnul vrea să se pună la dispoziţia aleşilor Săi, răspunzând: „Iată-Mă”, ca şi când ar vrea să spună: „Ce ai să-mi spui? Ce pot face pentru tine? Iată-Mă gata pentru a te binecuvânta”.
De ce să şovăim în a ne apropia?
Dumnezeu e gata să ne ierte, să ne binecuvânteze, să ne mângâie, să ne ajute, să ne întărească, să ne scape. Problema noastră de seamă să fie să ne apropiem de Dumnezeu. Făcând aceasta, am făcut totul.
Dacă ne apropiem de oameni, îi vom vedea, poate obosiţi de noi, plictisiţi, şi ne vor părăsi; dar, dacă noi căutăm numai pe Domnul, El nu-Şi va schimba purtarea faţă de noi, niciodată. El Se va apropia din ce în ce mai mult de noi, cu o părtăşie tot mai deplină şi mai plină de bucurie.
din Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu, de C. H. Spurgeon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu