"Sunt dependentă de iubire. De mică sunt așa. Îmi încolăcesc brațele în jurul inimilor și le țin acolo cu toată puterea. Doar că diferența dintre acum și aveam părul bălai stă în faptul că acum oamenii pleacă.
Da, plecăm fără să ne uităm în urmă. Și până la urmă poți acuza pe cineva că nu îți răspunde cu aceeași monedă când vine vorba de a iubi?
Oamenii sunt în căutarea a ceva mai bun, mereu doresc să descopere ceva nou, ceva îmbunătățit. Te-au găsit pe tine, te țin pentru o vreme și apoi privesc la fel ca David în altă parte. Și pleacă. Au găsit ceva mai bun. Da, mai bun decât tine. E o realitate pe care nu ne-o spunem, deoarece doare.
Așa am învățat că oamenii vor pleca, oricât de strâns te-ai ținut de ei odată. Vor pleca și nu li se va face dor.
Dar plecarea asta m-a învățat ceva:
Dor e doar atunci când cineva caută ceva mai bun în aceeași persoană. Îi e dor să te redescopere. Acest dor e dulce deoarece brațele rămân un jurul inimii.
Pentru toți ceilalți există ”ești o persoană prea bună pentru mine, dar nu suficient de bună pentru a-mi fi dor să te redescopăr.”
Adevărul e că nu vom învăța de pe o zi pe alta să nu ne mai ținem de oameni, dar vom învăța că fiecare ”dor” își are povestea lui.
Da, nu te ține de oameni, dar dacă e să o faci, ține-te de oamenii care se țin de Dumnezeu, durerea tot va fi, dar măcar lecțiile vor fi altele."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu