Doamne

Doamne,




De prea multe ori am amânat momentul părtășiei cu Tine, dar Tu ai avut răbdare cu mine. Uneori, pur și simplu, m-ai lăsat să merg pe calea ce mi-am trasat-o eu, ca la urmă sa ajung la un punct mort, de unde nu există cale de ieșire; doar ca să-mi demonstrezi că ceea ce mi-ai pregătit Tu, este de mii de ori mai bun.




Ai vrut să mă înveți că voia Ta este cea mai bună alegere pe care aș putea să o fac. Că daca am să aleg să împlinesc voia mea, am să mă lovesc de ziduri înalte, de uși închise și de drumuri pietroase. Ai vrut să mă faci să înțeleg că oriunde aș merge, fără Tine nu voi reuși să ajung la destinație. Iar tot ceea ce aș încerca să acumulez, neincluzându-Te și pe Tine, ar fi în zadar și o pierdere de timp.




De multe ori am încercat singură să lupt, am încercat să-mi dovedesc mie, în primul rând, că pot și fără Tine, dar m-am înșelat; a fost ca si cum m-aș fi luptat cu morile de vânt, în van, fără niciun rezultat. Tu ai vrut să-mi clarifici că fără Tine, totul e în zadar! Că luptele pe care le duceam, trebuiau să fie luptele NOASTRE, nu ale mele. Crucea pe care o am de dus, a fost odată crucea Ta. Și că Tu vrei să faci parte din viața mea în orice moment.




Mi-ai arătat că dragostea Ta nu este condiționată de dragostea mea pentru Tine. Căci Tu M-ai iubit dinainte să mă fi născut eu. Tu mi-ai dovedit dragostea prin sacrificiu, pe cruce.




Ai vrut să mă înveți ce înseamnă răbdarea, astfel m-ai lăsat să aștept. Câteodată simțeam că înebunesc așteptând. Parcă nu vedeam nici-o rezolvare, nici-un răspuns; m-ai lăsat să băjbăiesc căutând o cale, un mod de a ieși. Dar n-am găsit nici-un drum deschis ca să înaintez, până ce Tu nu ai ridicat barierele din viața mea, la timpul potrivit, la momentul hotârât de Tine. La un moment dat, Mi-ai spus că “Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie...”, atunci nu am înțeles ce Mi-ai vrut a spune. Dar cu trecerea timpului, am văzut roadele așteptării, am văzut bucuriile și binecuvântările care m-au copleșit. Atunci am înțeles, căci dacă mi-ai fi dăruit ce-am vrut atunci când ți-am cerut, nu m-aș fi bucurat la fel de mul. Pentru că lucrurile ușor dobândite, nu sunt apreciate. Cele pentru care te rogi și aștepți mult, le apreciezi mult mai mult.




Ai vrut ca eu să mă încred doar în Tine și să mă bazez doar pe Tine; însă eu am încercat să te pun deoparte. M-am bazat pe oameni. Te-am exclus din ecuația vieții. Mi-ai arătat că oamenii mă vor răni sau dezamăgi din când în când. Totuși când am fost rănită și dezamăgită de ei, Mi-ai trimis alți oameni în viața mea, care m-au ajutat să mă ridic. Te-ai folosit de oameni pentru a-mi arăta că Acela care face rana, o poate și vindeca.




Astăzi... astăzi am să îți mulțumesc că orice rău care mi s-a întâmplat și orice înfrângere pe care a simtit-o sufletul meu, a fost pentru binele meu.